Menu

 

„I have called this principle, by which each slight variation, if useful, is preserved, by the term

Natural Selection.”

d si

sp2

Daca ne-am intoarce cu 200 de ani in urma, am afla ca la 12 februarie 1809 se nastea Charles Robert Darwin la Shrewsbury, England.

Este cel de-al 5-lea copil dintr-o familie de 6 a unui medic din inalta societate si nepotul lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de portelan din Anglia. Celalalt bunic al sau, Erasmus Darwin, este medic si filosof, anticipind intr-un fel marile descoperiri ale nepotului prin teoriile sale referitoare la mostenirea si diferentierea speciilor.

d,7 aniTanarul Charles Darwin la virsta de 7 ani

Am fi tentati sa va povestesc intreaga sa istorie, dar am sa va dau doar citeva date despre educatia sa timpurie. Charles Darwin incepe studiile scolare la Shrewsbury în anul 1817, la vârsta de 8 ani. Aici învată mai slab decât sora sa, Caterina; are, insa, alte preocupări cum ar fi realizarea unor colectii de scoici, minerale, monede, sigilii postale.

Din 1818 urmeaza scoala particulară a lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde invata timp de 7 ani. Nici aici lucrurile nu merg prea bine. Am putea presupune ca limbile antice (metoda fiind memorarea operelor grecesti si latine) care se studiau in mod particular in aceasta scoala, nu erau tocmai pe gustul tanarului Charles. Mai mult decat atat, la batranete noteaza in autobiografia sa: „nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligentei mele decât scoala domnului Butler”. Continuă să fie pasionat de natură si devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani când primeste de la un unchi o puscă de vânătoare.
Tatal sau, Robert Darwin, nu intelege înclinatiile înnăscute ale fiului său ; „În afară de vânătoare, câini si prinderea sobolanilor, nu te interesează nimic în viată; ai să fii o rusine pentru familie si pentru tine însuti” ii spune acesta.
Mai tirziu incepe studiile de medicina pe care nu reuseste sa le termine. Exasperat, tatal sau il inscrie la facultatea de teologie. Nici aceasta nu a fost pe placul tinarului Darwin. Pe el il intereseaza doar biologia si geologia.

 sp3

Nu are rost sa continui. In orice caz, nu se poate spune ca tanarul Charles s-a aflat vreodata printre cei care pareau sa promita in generatia sa.
Si totusi peste aproximativ 200 de ani Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalităti ale istoriei.
De asemenea, detine o pozitie inalta în topul celor mai mari 100 britanici, sondaj public sponsorizat de BBC. Imaginea lui apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie . Bicentenarul nasterii lui Darwin, precum si a 150-a aniversare a aparitiei Originii speciilor este marcat în 2009 prin evenimente si publicatii în întreaga lume.
Înca din timpul vietii sale, numeroase specii de animale si locuri geografice îi poartă numele. Biserica Anglicană publică în 2008 un articol prin care arată că a 200-a aniversare a nasterii marelui savant este un prilej favorabil de a-i cere în mod public scuze pentru ostilitatea aratata teoriilor sale. Nu cred ca mai e nevoie sa aduc in discutie teoria darwinista care a schimbat lumea stiintei pentru totdeauna. Intr-un fel sau altul, fiecare dintre noi am aflat despre ea la un moment dat.

 

 

” Many of the things you can count, don t count.

Many of the things you can t count, really count ”

Albert Einstein

 

einAlbert Einstein – 1893

 

As putea la fel de bine sa amintesc de Einstein care incepe sa vorbeasca abia dupa virsta de 3 ani iar in primii ani de scoala este considerat slab ca elev si lipsit de orice talent. Face o impresie atit de proasta incit profesorul de greaca este convins ca tanarul Albert nu va realiza nimic cu viata lui. Este adevarat, Einstein nu a excelat in toate domeniile. Nu e un secret pentru nimeni faptul ca, de exemplu, studiul limbilor straine nu a fost niciodata punctul lui forte. Nici exprimarea propriilor idei in public nu ii era chiar la indemana. In plus, traieste intr-o relativa singuratate si izolare de-a lungul intregii sale vieti care este „dureroasa la tinerete, dar minunata in anii maturitatii”, dupa cum spune chiar el.

Si totusi, vorbim despre una dintre cele mai luminate minti ale lumii, parintele teoriei relativitatii, „cea mai mare descoperire stiintifică realizată vreodată”(P. A. M. Dirac).

Desigur, ne-am putea intreba cum se impaca totusi imaginea elevului de la gimnaziul Luitpold din München caruia nu i se acordau prea multe sanse ( „nobody expected me to lay golden eggs” ) cu cel al carui nume mai tirziu urmeaza sa fie asociat de catre cultura comuna cu ideea de geniu.
Poate ca tot Einstein ne-ar putea da un indiciu : „noi nu stim ce este esential in existenta noastra, iar altuia nu ar trebui sa-i pese de asta” caci „ce stie un peste despre apa in care inoata intreaga lui viata ? „, Sau poate ca Teoria inteligentelor multiple (Howard Gardner, Frames of Mind : The Theory of Multiple Intelligences,1993) ne-ar putea da o mana de ajutor pentru a putea face legatura intre tanarul dispretuit de catre profesorii sai timpurii si cel care mai tirziu face istorie exprimind in cea mai simpla si eleganta ecuatie faptul ca nimic nu se poate misca cu o viteza mai mare decit cea a luminii : E=mc²

Scurta introducere in Teoria inteligentelor multiple

int

Aceaste scurte istorii, la care cu usurinta am putea adauga si altele (Carl Gustav Jung cu ale sale tipuri psihologice, Evariste Galois si grupurile sale ca structuri algebrice etc etc etc) ne face sa ne intrebam ce este, cu adevarat, inteligenta.
Un lucru este clar din punctul meu de vedere : in masura in care este cuantificabila, ea nu poate fi restransa la cea logico-verbala, cea care este certificata de testele IQ standard si care este  glorificata  de sistemul de invatamint de pretutindeni.
Iata doar doua contraexemple : Darwin nu a avut nevoie de ea pentru a fi un deschizator de drumuri dupa cum nici Einstein nu a fost impiedicat de lipsa de talent in zona lingvisticii pentru a deveni geniul si vizionarul recunoscut astazi.

Pe scurt, Teoria inteligentelor multiple afirma ca exista 8 tipuri de inteligenta : verbală/lingvistică,logică/matematică, vizuală/spaţială, corporală/kinestezică, muzicală/ritmică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă. In acest context, este inevitabil sa nu ne intrebam : din moment ce exista 8 tipuri de inteligenta, de ce ne-am raporta doar la una dintre ele ?

 

Intregul : mai mult decit suma partilor

La un anumit nivel de baza, toate aceste forme sunt reprezentate in fiecare individ dincolo de orice contributie educationala sau culturala din afara. Cind un anume tip de inteligenta este mai bine reprezentat, se spune ca suntem inzestrati in acea directie. Este profilul nostru cognitiv, este ceea ce ne face unici.
Se spune ca un individ poate sa nu fie in mod special inzestrat cu niciun tip de inteligenta si, totusi, datorita unei combinatii particulare de aptitudini, sa umple in mod exceptional o nisa cognitiva.
Acest lucru este, intr-adevar, posibil pentru un motiv foarte simplu : intregul este mult mai mult decit suma partilor sale iar testele standardizate IQ nu fac decit sa evalueze o parte trunchiata a aptitudinilor noastre.

 

Aplicabilitate

Gandindu-ne la creierul uman ca la o masinarie complexa a carei functionare e departe de a fi complet elucidata, noi intelegem importanta covirsitoare pe care o poate avea cea mai mica dintre rotitele acestui sistem si, fara sa pierdem din vedere intregul, aceasta reprezinta o preocupare prioritara pentru noi. La ce ne foloseste sa stim aceste lucruri ? Raspunsul ar putea fi continut tot intr-o intrebare : unde poate fi mai util acest rezultat decit in domeniul educatiei ?
Intr-adevar, intr-un sistem in care este pusa pe un piedestal foarte inalt doar inteligenta logico-verbala, noi nu pierdem din vedere ceilalti factori care conteaza in procesul invatarii.

Cooperative learning

Învăţarea prin cooperare este o strategie educationala stucturată şi sistematizată în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun.
Premisa învăţării prin cooperare este aceea conform căreia subiecţii care lucrează în echipă sunt apti să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai mult si mai eficient decât în cazul lucrului individual.
„Cercetările au arătat că structurile de cooperare sunt mai bune decât cele competitive şi bazate pe individualism, atât din punct de vedere al performanţelor şcolare, cât şi social, indiferent de conţinut şi de nivelul de învăţământ.” (Kagan,1997)

Este o invatare activa care da prilejul celor care invata sa cistige mai mult deci cunostinte: interdependenta pozitiva, responsabilizare, interactiune fata in fata, folosirea adecvata a abilitatilor colaborative, dezvoltarea abilitatilor interpersonale.
( Cooperative learning se bazeaza pe Teoria interdependentelor sociale  – Kurt Lewin, Morton Deutsch ).

Studiile au aratat ca invatarea activa in grup, cind este corect implementata, imbunatateste achizitia si asimilarea de informatii, duce la cistigarea unor importante aptitudini vizand procesul cognitiv, foloseste abilitati de relationare si comunicare si are ca urmare o crestere a increderii in fortele proprii (Johnson, Johnson, and Smith, 1998).

Teoria inteligentelor multiple

Prin Teoria inteligentelor multiple propusa de catre Howard Gardner (Harvard University) in 1983, se aduc argumente asupra inutilităţii instrumentelor tradiţionale pentru măsurarea inteligenţei – testele de inteligenţă – a căror utilizare a redus inteligenţa la o „combinaţie de abilităţi logice şi lingvistice”.
Prin formatul lor, testele de inteligenţă includ sarcini punctuale, factuale, de cele mai multe ori necorelate unele cu altele, sunt legate fundamental de limbaj şi de capacitatea de înţelegere verbală, de abilitatea de a defini cuvintele, de a identifica asemănări şi diferenţe între conceptele verbale, rareori evaluează abilitati în asimilarea noilor informaţii sau în rezolvarea a noi probleme, nu indică procesul gândirii, felul cum cineva ajunge la soluţia unei probleme, fiind mai degrabă instantanee ale intelectului uman, ceea ce pune sub semnul intrebarii validitatea testării inteligenţei si relevă nesemnificativ potenţialul de dezvoltare al unei persoane în ” zona dezvoltării proxime sau potenţiale ” (L.S. Vâgotski).
Nu in cele din urma, aceste teste, au o capacitate predictivă relativ slabă în afara contextului şcolar.

 

Iata mai jos cele 8 tipuri de inteligente (core-operations, core-abilities) propuse de Gardner:

Verbal – Lingvistică
– „sensibilitate la limbajul vorbit şi scris, abilitatea de a învăţa limbaje, capacitatea de a folosi limbajul pentru a îndeplini anumite scopuri – a se exprima sau ca mijloc de a-şi reaminti informaţii”;
– „Abilitatea de a procesa rapid mesajele lingvistice – o cerinţă pentru a înţelege vorbirea normală” (Gardner – 1993, p. 84);

Logico – Matematică
– „capacitatea de a analiza logic probleme, de a efectua operaţii matematice, de a investiga ştiinţific problemele” ;
-„abilitatea de a detecta pattern-uri (modele, tipare, scheme), a raţiona deductiv, a gândi logic”;

Vizual – Spaţială
– „potenţialul de a recunoaşte şi manipula pattern-uri ale spaţiului amplu – acelea folosite, de exemplu, de către navigatori şi piloţi, cât şi pattern-uri ale unor spaţii mai reduse – ca acelea importante pentru sculptori, chirurgi, şahişti, artişti grafici, arhitecţi”;
– „capacităţile de a percepe lumea vizuală cu precizie, de a efectua transformări şi modificări pe baza percepţiei iniţiale, de a fi capabili să recreeze aspecte ale experienţei vizuale, chiar în absenţa stimulilor fizici relevanţi. Se poate cere să producă forme, să manipuleze”;

Naturalistă
– „expertiză în recunoaşterea şi clasificarea numeroaselor specii (…) din mediul înconjurător. Permite oamenilor să recunoască, să clasifice şi să infereze anumite caracteristici ale mediului”;
Corporal-chinestezică
– „potenţialul de a folosi întregul corp sau părţi ale corpului pentru a rezolva probleme sau a realiza produse” (Gardner – 1999, p. 42);
– „capacitatea de a folosi abilităţile mentale pentru a coordona mişcările corporale”;

Muzicală
– „priceperi în interpretare, compoziţie şi aprecierea pattern-urilor muzicale” ;
– „capacitatea de a recunoaşte şi compune arii muzicale, tonuri şi ritmuri. Funcţionează aproximativ într-o paralelă structurală cu inteligenţa lingvistică”;

Interpersonală
– „capacitatea unei persoane de a înţelege intenţiile, motivaţiile şi dorinţele altor oameni şi, în conformitate cu acesta, de a lucra eficient cu alţii”;

Intrapersonală
– „capacitatea de a se înţelege pe sine, de a avea un model de lucru eficient asupra propriei persoane – incluzând propriile dorinţe, temeri, capacităţi – şi de a folosi efectiv asemenea informaţii pentru a-şi regla propria viaţă”

sp

.